Am avut un inceput de an nu prea bun, fetita mea a fost bolnavioara, un virus foarte urat, colectat dintr-un centru comercial unde a intrat in contact cu mai multi copii.
Asta e, am trecut peste aceste momente neplacute. Insa bolnavioara a avut o perioada in care a fost nevoita sa stea doar in casa si in plus in doar 2 saptamani am fost nevoiti sa ii facem analize de sange de 4 ori ceea ce a dus la cresterea nivelului de stres acumulat, stari de nervozitate si suparari repetate ale micutei.
Cum am reusit sa eliminam acest stres? Prin jocurile de rol. Asa cum spun si psihologii, cea mai buna metoda de a indeparta o experienta traumatizanta este sa vorbesti si sa povestesti despre ceea ce ai trait si simtit. Aceasta metoda functioneaza si la copii si la adulti, astfel sentimentele sunt constientizate, acceptate si ulterior depasite. Exact asa am procedat si noi, fara sa fiu nevoita sa initiez eu un astfel de joc pentru ca ideea de a ne juca de-a doctorul a venit chiar de la ea. Si de fiecare data imi explica amanuntit cum i s-a recoltat sange si cum a reactionat ea. Iar eu de fiecare data ii explicam toata povestea de la inceput si ii povesteam si de ce am fost nevoiti sa trecem prin astfel de momente grele pentru toti.
Ne-au ajutat foarte mult si explicatiile pe care i le-am oferit de fiecare data inainte de a merge la doctor. Uneori chiar daca incepe discutia cu un refuz categoric de a coopera daca ii oferi explicatii, ii reamintesti experientele trecute si ii amintesti pe cine urmeaza sa intalneasca poti sa ajungi la o intelegere de cooperare cu cel mic. Nu uita sa ii amintesti cat de curajos a fost la ultima vizita la medic si nu uita sa ii spui mereu ca este mult mai curajos si chiar decat tine si ca este normal sa ii fie teama uneori. Ii poti povesti din experienta ta momente cand ai simtit teama si totusi ai dat dovada de curaj astfel poate accepta emotiile simtite ca fiind normale.
Ne-au ajutat foarte mult si explicatiile pe care i le-am oferit de fiecare data inainte de a merge la doctor. Uneori chiar daca incepe discutia cu un refuz categoric de a coopera daca ii oferi explicatii, ii reamintesti experientele trecute si ii amintesti pe cine urmeaza sa intalneasca poti sa ajungi la o intelegere de cooperare cu cel mic. Nu uita sa ii amintesti cat de curajos a fost la ultima vizita la medic si nu uita sa ii spui mereu ca este mult mai curajos si chiar decat tine si ca este normal sa ii fie teama uneori. Ii poti povesti din experienta ta momente cand ai simtit teama si totusi ai dat dovada de curaj astfel poate accepta emotiile simtite ca fiind normale.
Noi am avut o experienta neplacuta cand fiica mea avea doar un an si jumatate si am fost la doctor fara sa o anunt inainte unde mergem si ce facem. De atunci am invatat ca un copil este ca si un adult, trebuie sa stie exact ce urmeaza sa se intample. De cand este tratata ca un adult si i se povesteste inainte ce urmeaza sa facem, copilul meu este mult mai receptiv, nu plange cand mergem la doctor si coopereaza atunci cand este consultat.
Acum nu ne mai jucam de-a doctorul se pare ca am depasit aceasta perioada de stres, avem alte jocuri de rol care sunt ghidate tot de emotiile traite de ea. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, pentru ca isi exteriorizeaza trairile si eu pot sa inteleg asa mult mai usor ce gandeste si ce simte. Incerc sa nu o intrerup atunci cand povesteste si sa nu ii indrept jocul in alta directie decat cea indicata de ea, astfel sper sa ii maresc increderea in ea si in ceea ce simte.
Intentia mea este sa o invat mai multe despre emotiile pe care le putem trai. Chiar daca stie sa deosebeasca o fata suparata de una vesela mai are multe de invatat despre emotii. Iar urmatorul pas este sa le recunoasca si sa invete sa le accepte ca facand parte din noi. Voi apela la amintirile ei si cu ajutorul exemplelor din ceea ce a simtit ea, cand a fost furioasa, speriata, vesela sau trista poate invata mai multe despre emotii si sa fie empatica atunci cand este cazul.
Am avut nevoie si de ceva inspiratie, care a venit de aici, un site unde am gasit ideile creative si usor de realizat postate de Maestra Nella. Asa ca am pus si eu mana frumos pe instrumentele de creatie si am realizat si eu ceva asemanator, nu identic pentru ca am folosit alte culori, insa tehnica de realizare a fost aceeasi.
Si vreau sa spun ca nu sunt nici o fire de artist, nici prea creativa, doar indemanatica cand vine vorba de taiat si dotata cu tot felul de cartonase si creioane colorate necesare in caz de maxima urgenta. Si in plus nu am avut nevoie nici de cunostinte de limba italiana, pentru ca pozele au explicat absolut totul.
Si de acum sa avem spor la joc. Avem ceva treaba... sa ii explic fiicei mele despre emotii. Vreau sa inteleaga ca este in regula sa isi exteriorizeze orice traire, inclusiv plansul atunci cand mergem la doctor. Si avand in vedere ca de ceva timp cand ne jucam avem jocuri de rol in care aproape toate jucariile isi exprima sentimentele de tristete sau suparare prin plans sau alte metode inventate de ea, sigur va fi foarte receptiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu