Ador inceputurile, orice tip de inceput. Inceptul de an calendaristic, de saptamana sau a unei noi etape a vietii care sa aduca schimbari majore ce iti pot oferi posibilitatea sa faci totul altfel si sa faci cum trebuie ceea ce ai gresit in trecut. Sa nu se inteleaga gresit, asta nu inseamna ca sunt o persoana nestatornica.
In schimb, aceste inceputuri ciclice, de saptamana, de an, de etape ale vietii iti pot oferi posibilitatea de a planifica totul si de a visa. Iti poti schita un plan de lupta si sa iti propui tot felul de visuri mai indraznete sau mai putin indraznete. La final tragi linie si vezi ce ai reusit sa realizezi. Se intampla de multe ori sa nu iasa asa cum ti-ai propus, de cele mai multe ori se intampla asa. Insa, niciodata nu e suficient sa te faca sa nu visezi iar si iar la un nou inceput.
Poate ca sunt genul de om optimist sau visator, poate nu sunt multi oameni care fac asa. Insa eu de fiecare data la final de an fac un bilant al trecutului si "astern pe hartie" dorintele. Asta ma ajuta sa pe mine sa privesc in viitor si sa uit de esecurile pe care le-am avut si care mi-au adus clipe de tristete. Ma ajuta si sa imi amintesc de realizarile mai mici sau mai mari dar si sa invat din greselile mele.
Asa cum am spus imi place sa planific ceea ce urmeaza sa fac, si asta fac in fiecare duminica, imi notez pe telefon ce urmeaza sa fac in urmatoarea saptamana. Si de cand fetita mea a implinit 2 ani a inceput sa imi fie din ce in ce mai greu sa imi duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus. Imi solicita atat de mult atentia incat nu mai reusesc decat sa imi duc la bun sfarsit decat activitatile casnice si doar implicand-o si pe ea in orice fac, de la gatit pana la facut curatenie. Doar asa reusesc sa aduc echilibru intre ceea ce am de facut prin casa si timpul petrecut cu micuta mea nazdravana.
Peste cateva zile urmeaza un nou inceput, un nou an. Si, asa cum obisnuiesc imi propun pentru 2016 sa impartasesc cu voi cat mai mult din experienta noastra. Ramane de vazut cat voi reusi sa realizez din ceea ce mi-am propus.
Material am adunat in tot acest timp in care nu am mai avut nicio postare, insa nu am avut timp sa astern cateva randuri coerente pentru voi. Pentru ca fiecare zi a fost presarata cu activitati solicitante unele placute altele mai putin placute. Au existat momente pline de fericire, bucurii, realizari importante si depasirea propriilor limite, dar si momente de tensiune si disperare din partea mea. Pentru ca, sa recunoastem, este greu, solicitant si uneori o mama se simte depasita de situatie atunci cand este pusa in fata unui copil care este in mijlocul unui tantrum. Atunci apar tot felul de ganduri involuntare, te simti vinovata pentru ceea ce se intampla si vinovata ca nu reusesti sa iti calmezi copilul suficient de repede. Important e ca aceste ganduri dispar odata cu criza de plans a copilului. Si apare din nou buna dispzitie, iar veselia sterge momentul tensionat.
Anul acesta care tocmai se termina pentru mine a fost un nou inceput, asa vreau eu sa il privesc. Chiar daca pentru mine profesional a fost si un sfarsit, eu prefer sa privesc doar in directia a ceea ce urmeaza sa vina. Anul acesta a fost anul in care am inceput sa impartasesc cu voi din experienta mea de mama dar si anul in care mi-am depasit limitele in ceea ce priveste pastrarea calmului in situatii de criza.
Planurile pentru noul an, as vrea de aceasta data sa le pastrez pe un fagas al realismului si sa nu imi mai propun obiective care sunt incerte si greu de atins. O sa incep prin a face schimbari mici care sa imi aduca satisfactie rapida, am inceput deja prin a actiona si nu imi mai propun sa ating un obiectiv. Asa ca pentru urmatorul an nu imi mai propun sa slabesc x kg, nu mai mananc paine de ceva timp si sper ca actiunea asta sa imi aduca rezultatul pe care "nu mi l-am propus ca obiectiv" ... sa mai pierd cateva kg.
Cam asa vreau eu sa incep urmatorul an, mai realista, mai ingaduitoare si mai atenta cu mine si cu cei dragi mie.
Voi ce planuri aveti pentru acest nou inceput?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu